Poezie
24
1 min lectură·
Mediu
sfârșitul lumii îl aștept numărându-mi fricile
le țin într-un plic între coaste
îmi plouă în colțul ochiului peste oamenii
cât gămăliile
adunați să se uite la cer.
prin tavanul mușcat ni se prelinge porția
de portocaliu.
mă-ncrunt la ridul tău dintre sprâncene băltind
opt minute mai sunt îmi simt inima sirop fierbinte
cu multe calorii te
iubesc.
când eram mică am pișcat aripa unui fluture,
mi s-a luat albastru pe deget
nu te mai foi, după o chestie ca asta nimeni n-ar mai putea
zbura
măcar nu trăim decât o zi.
001274
0