Sub mare

Despre așternerea cerului:

stepa viermuitoare

își duce la culcare hoardele.

după somn, spinii

încolțesc verde și usturător sărat.

În nările mele care se sufocă,

În plămânii mei care nu mai au loc.

Pielea stă cu ferestrele deschise, cu perdelele vânturate în afară, ca niște aripi de mare.

La suprafață tremură viermuși, colcăind

Momeală imensă, înfiptă în vidul lumii

Pentru când vei deschide ochii sub apă.