Mai presus de cuvinte

Vreau să-mi rupi o bucată de suflet Și să o așezi în Rai, Să văd toți sfinții, Cum stau în juru-mi alai. Vreau să mă întreb dacă e primăvară, Dar nu, nu-i primăvară. Deși s-aud păsări ciripind, În Rai nu este anotimp! Du-mă, înger, acolo unde sper, Acolo unde nu-i foșnet, Ci doar apă albastră, Ce face florile să strălucească. De-aș putea atinge Raiul, Þi-aș desprinde de la gât un cerc de aur... Păsări zboară-n gradini pendente... Unde merg? unde?