Poezie
Amintirea
1 min lectură·
Mediu
Imi amintesc acum cum rataceam,
Adesea prin padure,
Si cum mereu ma balaceam
In apa rece din paraie.
Cum pe carari alene ma plimban,
Si ascultam trilul vre-unui cuc.
Si-n gand mereu eu imi spuneam
C-aici ma voi intoarce de-oriunde-o sa ma duc!
Ca frunzele padurii
as-au trecut si anii.
IAr din paraul vechi
MAi sunt doar bolovanii.
Trairea noastra a secat,
Acum e-o amintire.
Si spun ca nu-i adevarat,
Dar nu spun decat mie!
As vrea sa ma-intorc inapoi,
Sa-ntorc acum toti anii,
Sa fim doar noi doi amindoi,
Sa nu existe altii.
Sa fiu doar eu si ea,
Sa fiu doar cu padurea,
S-aud privighetoarea,
Sa uit de toata lumea.
Dar din pacate n-o aud,
Si s-a oprit si ceasul!
Si nici macar nu-mi da prin gand
Ca nu-i mai cunosc glasul!
As da sa plec,
Ceva am tine.
Si in padure ma inec
Si nu mai stiu de mine!
Si asa mi-am parasit
Si casa si padurea,
Acum ca am imbatranit
Nu stiu ce0nseamna lumea!
Copilaria mi-a murit
S-a dus ca o privire
Am fost destul de fericit
Acum, e doar o amintire...
002367
0