mi-am
mi-am găsit șnurul în miezul verii în pajiști aburind a verde sud am știut că nu e loc pentru muguri loc pentru tei loc măcar pentru mine prea curând mi-am zis soarele n-are ce să-mi mai lege am
nebuna
nebunii spulberă păcate adulmecând cununi de vreri să-mi vântur limbile lăsate și să mă-ntorn arzând dureri nebunii leapădă copite plângându-mi ploile pe drum să-ți cânți morminte
din ploi
plouă doamne oase plouă zori plouă oameni cu case bulbucate suflă omule minte suflă zbor suflă muguri în clopote crapă femeie scrum crapă văzduh crapă vrere în zări dese plouă merinde
Bacovioasa
Ajunge-mi limpedele ceas, Din ce va fi ce-a mai rămas Mustind a suflete cu glas, Să mor... Și-n palme sepultura ta S-o mistuiesc cu gură rea, Livadă de rărunchi și grea Să mor... Am plumb
Corabie
pe luciul gândurilor copt ademenindu-și ocrul sfântul amurg de glas din șapte opt de mi-l adulmece pământul sătul și uns din cap în dor asmute-s-ar în mâini copile și-n colți albit un neam de
din poemele lui 2005
I. ucide pruncul cu vătraiul cu mare os și mare spin muiere de văzduh și paiul de smulge mamă zbor și chin orbiră glastrele sub splină de ghemotocul tău de rai să curme șatrele-n
