Poezie
PRIETEN, AM UN CAINE
asemanarea dintre om si animal
2 min lectură·
Mediu
ai ochii tristi si singuri,lipsiti de sclipire.
azi imi pari trist, lipsit de simtire.
azi nu te bucuri deloc c-am venit.
azi te simti caine si doare cumplit.
am fost poate rea,ca te-am ajutat,
am fost poate buna ca-n strada te-am lasat?
ai boticul trist si uscat si de cand m-ai vazut,
din coada n-ai dat....
aici, n-ai nimic, si vad, nici acolo...
te doare ceva si nu gasesti vorba?
ba bine ca nu.nici hrana nu-ti trebe?
eu cred ca esti trist,si n-are cin sa-ntrebe..
ai ochii pustii si simt ca te doare,
dar cum asi putea sa te bucur de soare,
cand soarta facu ca tu sa n-ai soarta,
sa umbli prin lume,latrand pe la poarta?
mai bine mananca, si nu ma privi,
tacut si hain, ca bine o stii,
voi fi aici,ca azi chiar si maine,
sa-ti dau o felie, a mea, de paine...
iar cand am sa vin, priveste spre mine,
stiind ca vin azi si vin chiar si maine,
si poate ca azi, nici eu n-am avut,
dar paine si apa,eu tot ti-am adus...
dar vina, mai bine, sa sezi langa mine,
aici pe bordura,mai la dos de aceasta ploaie,
ca uda-s si eu, dar tot am venit,
sa-mi tii de urat,caci chiar mi-ai lipsit...
012214
0
IJ