Pe asfaltul călduros in picioarele goale,o femeie bătrană
vindea linguri de lemn
Mi-a zâmbit necăjit,m-a intrebat dacă vreau una,i-am zis nu
Și fără sa îmi dau seama am
Un tranfadir a explodat in mii de petale,
Iar timpul,dușmanul crunt din al lui pământ
A râs cu gura până la urechi ca un arogant
Invincibil ce e.
Mi-am calibrat vioara să cânt
Te regăsesc in ardoarea subtilă, covârșită
A inimii regină, melancolică și bețivă artă.
Te regăsesc in piciorul de la masa de scris
Și-n praful de pe telefonul fix.Roșu privesc...
Ieri a crescut un copac pe mâna mea era verde perlat
M-am suit in el să gust merele,perele,gutuile,chiar și struguri am văzut
Era și o stea,un fel de fruct interzis, atârna ca un glob
Tu zici că nu te-ai schimbat de când te-ai dus
Lăsând in urmă spitalul din mine ,
Aglomerate,infundate și cu chef de ură simțiri.
Tu zici că poeții nu au bani.
Ei doar simt iubirea
Sunt mai impuțit decât iubirea
De mirosul greu al suferinței,
Și sunt scuipat in față
De credință!
Am crezut in dragostea adevarată
Prostituată cântată de toți poeții,
In nopțile
Ce faci?
M-am intrebat.
Ce sa fac....
Mi-am raspuns.
Astept...in locul in care,
Visele cu ochi caprui imi fac cinste
Cu ea.Si-mi spun ca sentimentele
Pastelate in
Te-am confundat cu o gura de apa
Cand imi era sete si obosit fiind,
Te-am sarutat.De tot.
Am inaintat ilegal spre umbrele tale
Care m-au atras ,sa zicem subit
Ca o ceasca de
Timpul de trei zile nu s-a mai bărbierit,
Rotindu-și acele doar pentru tine.Frica de a se opri,
De a pune două flori in același ghiveci... ai sta?
Pielea îmi face valuri la ochii de
Am picat când ți-am spus la revedere,
M-am impiedicat de o iubire ce se târa pe jos.
Neatent am călcat-o cu talpa ce o voi purta
Toată viața.M-am spălat pe picioare,pe suflet.
Am
Secundele,minutele ,orele si zilele
In care m-am gandit la tine,
Au ramas acolo nemiscate....
Vor muri de dorul si tristetea ta
Si vor imbolnavi timpul.
Poezia ochilor tai,
E scrisa
Când regretele nu au colțuri,
Și eu mă gândesc la tine
E liniște la etajul trei....
Covorul pe care ai călcat
L-am aruncat intr-o zi de joi.
Tot ce mă inconjoară m-a acceptat,
Nu gândești a vrea miliarde,
Sub un cer asfalt curat
Nici să faci foamea in gară
Cu un aer diplomat!
Vrei speranță,albul petec
Al catușelor zici ba,
Când duminica-n altare
\"Mi-ai vorbit cândva limba iubeză
Prima dată intr-o seară pe zidurile unui castru roman,
Tremurai sub cerul cel mai frumos intunecat
Pana când ți-am dat ție cămașa albă in carouri.
Pasesc timid in templul meu,
Printre ganduri ruginite
De soare arse
Si de ceara imbracate.
Te sculptez neatent,
Privirea ta e deasupra mea
Te gandesc in
RA