Poezie
Deja vu
la ora la care ziua se sărută cu noaptea
1 min lectură·
Mediu
Tu ești, ființă glorioasă in mâna mea
Rasucită cum vreau eu intr-un glob albastru,
Te văd cum te uiți la mine,ai părul prins
Iți pare rău,o simt in ochii tăi, hologramă ce te stingi.
Rămân cu mana intinsă, e de ajuns să te imaginez
Și-mi revii , acum zâmbitoare și-mi transmiți
Zilele de iarnă cu soare când ne iubeam,
Intr-o stațiune montană veche ce incepe cu V.
Te pot crea, dar mă doare mâna
Degetele-mi furnică, sunt tari precum fierul,
Incleștate,dar calde,nu reci ca mâna omului mort.
Sunt bucuros, din lateral tu mi-ai zâmbit,
Ai clipit de mai multe ori din ochi,
Și apoi iar mi-ai zâmbit.
Imi sună telefonul,dar nu ești tu....
002174
0