Sfârșit
Timpul îmi măsoară prea crud umbrele nopții și simt cum o clipă se scurge-ntr-o mie de ani. Fărâme se fac dorintele toate, ambiții și doare să caut in van fluturași diafani. Mi-e teamă de
Când te iubesc naiv
Din maci ți-aș dăltui cuvinte de iubire Si fluturi o să pun să zboare. Nicicând n-ar fi risipă de culoare Să-ți daruiesc, din suflet, cuvinte de iubire. Din valuri aș dori să pot culege
Jeté
Plouă. Culorile se preling murdar in jurul meu. Și răutatea imi dă tircoale, văzând nepăsarea trecatorilor. Azi nu am curajul să intind mina. Nici măcar nu am curajul Să sar pe drumul ăsta din
Agonie
PALMELEMELETRUPULTÃU: o șoaptă a unui nume, O elegie născută din note duioase prinse-n albume . Ne impletim născând dumnezeire, culegem apoi un tremur amar Resemnându-ne respirația să plonjeze-n
Cinism
Sunt atât de însetat de dorință, Încât din mine rămân Fire de nisip pe străzi. Încă simt cum mă atingi Și cum mă strecori prin degetele tale, Încercând să mă recompui Din fărâme lipite în
Dorință
Mi-e dor sa-țin inima-n palmă S-o strâng ușor, s-o simt cum palpită, Să simt cum viața din ea mă cheamă... Dar dacă aș fi numai o adiere? Pentru o singura clipă Să mă joc in părul tau,
