Poezii

Ciocanul timpului loveste-n asfintit Si soarele de peste zi in mii de schije-i raspandit. Aceeasi ordine-n dezordine-i pe cer... Aceeleasi stele ne zambesc noaptea si-n ger Si tot aceeleasi stele

Scapat din timp Zburand prin viata, Visez iar la Olimp Si inima-mi ingheata.

Oprit de timp, Sufocat de spatiu, Comsum gand si plang... Fericit ca am de mancare

Zalog de ganduri albe,negre Zalog de ganduri efemere. Pios si zdravan asfintit... Cine pe cine a mintit? Se judeca Tanda cu Manda Si zilnic iar amana Danga, Ce la sfarsit ea va veni cu

Orice faci, Urmeaza-te! Oriunde te duci, Iubeste-te! De oriunde vii, Intreaba-te! Oriunde pleci, Intoarce-te! Si de cate ori te intorci, Gandeste-te! Pentru ca apoi iti va fi usor sa

Cerul,pamantul si oamenii S-au gandit sa schimbe intre ei necazurile Si graul nu fu` intrebat Dar nici cu ploaia nu s-a stat la sfat, Doar vantul a simtit ceva si tremura. De atata dor de

Mai sunt ghiocei Ce ne vorbesc. Mai sunt trandafiri Ce inca mai soptesc. Mai sunt inca zile de vara, Cadouri ascunse-n camara, Si frunze ce plang tainic In toamna... Si codri mai sunt Ce

Am adormit intr-o seara Cu o floare in par, Dar cand m-am trezit Radacinile ei m-au ranit. Am vrut sa plang si m-am oprit, Mi-am amintit de mine mic... am adormit, Si m-am trezit in doua

Dupa ce stele te-au trezit Si ingeri-ti purtau de grija, Ajungi aici in paradis, Te zbati trezindu-te din vis; Si-ncerci cu dintii sa rupi vraja Accepti in continuare marja, Si ca un miel taiat

Plangea soborul pe ascuns, Caci n-au crezut in Cel ce a fost uns. Se prefaceau apoi in mii de fete, Cu glasuri care mai de care mai raslete. Copiii plang si iarta, Ei plang,tanjesc si inca se

Pe pod de gheata Paseam prin viata, Pe jar nestins m-am intins Si viata in inima am prins. Isus?A fost un copil! Ucis,uitat si lasat in pustiu L-au omorat dar e tot

Era curata la-nceput, dar ea a vrut Ma ispitea si ma dorea, Vroia sa las ceva pe ea? Si alba cum era la-nceput, vai ce-a ajuns... Si-am intrebat: Tu cine esti? Si mi-a raspuns: Sunt foaia ta,