Ochii tăi
Tu Femeie zâmbet ce aduci fericirea, aruncă-mi toamna ta pe umeri cu mantie arămie, melancolia mea e doar dorul de verdele zâmbetului tău, îndulcește-mi sufletul cu strugurii ochilor
RDRadu Liviu DanCând dragostea nu e de ajuns
Când dragostea nu e de ajuns ne îmbolnăvim de ziduri însingurate când dragostea e împărtășită doar de la distanță ne îmbolnăvim de păpădii de vânturi spulberate nechemate de mori când
RDRadu Liviu DanLui Nichita Stănescu
Dintre un general rus refugiat devotat unui împărat asasinat și o româncă se poate naște un poet? Dintre lacuri ruse și sălcii românești se poate naște o poezie? La margine de
RDRadu Liviu Dannu intreba
nu întreba de ce pleacă florile, poate se duc la ele cu fluturi cu tot fluturii nu sunt întrebați de flori, de ce au rămas între petale doar inima ți-e măr necopt, nu întreba
RDRadu Liviu Dans-a dat drumul la verde
s-a dat drumul la verde gândurile mele încolțite au străpuns iarna, să pășim alături e doar primăvară iubito s-a dat drumul la verde clorofila își cere dreptul sângelui din vine,
RDRadu Liviu Dantu, eu
tu, eu două vitralii față în față vis altoit de copaci cu aceeași sevă eu, tu două luntrii alunecând în albia atemporală a aceluiași râu tu, eu inspirația divină din eden eu, tu în
RDRadu Liviu DanPoezia
Poezia, ar trebui scrisă numai de Femeie fiindcă un bărbat nu știe ce înseamnă Poezia decât atunci când e un Ovidiu exilat de toate femeile pierzând-o pe cea mai dragă tu împărat
RDRadu Liviu Danîn zori
în zori pe sâni de spuză sacrificarea laptelui flori de cireș mugure de sărut îngemănat pe alei de liliac în zori pe sâni glas de miei dilatare de timp mai știi îmbrătisată de
RDRadu Liviu Dan