Radu Elena Ileana

Vreau în brațele tale Să mă alinți un pic Nu creazi că am nevoie Să mă saruți? Cred că timpul zboară Și că îmbătrânesc Că sunt urâtă și nu vrei Să mă săruți Spune-mi pe nume Spune-mi că mă

Tu iubirea mea,tu dorul meu Ce faci acum când eu Nu-ți sunt alaturi Să te-ndemn mereu? Poți suporta absența mea? Poți viețui fără a știi Dacă iubire îți păstrez, Sau dacă vreau în brațe să

Esti asa înalt dragul meu Iar eu aș vrea să-mi rezăm fruntea De obrazul tău Cobori tu sau mă înalț eu Aș vrea să mă săruți Cu patima ultimului sărut Înclină capul Eu îl voi înalța pe al

Se spune că aș fi un om creat Pentru a dăruii Imi place să ascult și vreau să dau Ceva din bucuria mea de a trăi Din dragostea de viață Să-nveselesc un suflet chinuit Ce trage nădejde că va

Astăzi zbori din floare-n floare Mâine te usuci la soare Astăzi esti un trubabur Mâine nu mai poti ești dur Astăzi vrei iubirea mea Mâine pe a altora Astăzi sunt fetița ta Mâine tu mă vei

Să plec la timp nu am putut De câte ori am vrut Mă-ncurc de câte un lucru mărunt Mă tot învârt și timpul trece Ca un vânt Mă trezesc că am întârziat Toate le dau peste cap Ies din casă

Inima bolnavă de iubit De ce ți-ai dorit Un zburător neliniștit Acum ofteză că te-a părăsit E dus în lume rătacind Asta e soarta lui de iubitor Orice femeie are cartea ei De n-ar știi

sunt furioasă,aș mușca obsesie prostească în mintea mea singurătate piază rea mă umilești cu firea ta fruntea sus și fă asa cum trebuie și ești dumneata un om ce daruie și nu vrea de la

M-am bucurat să te văd Și inima a tresărit Fericită ca altadat Aș fi vrut să-ți șoptesc Te iubesc Și gândul s-a dus Pe drumul uitat imediat Calea a găsit nu a șovait Cu bucurie a

Atunci când viața te v-a-nfiora Să simți prezența mea Senzația că-ți sunt alaturea Doar să-ntinzi mâna Pielea să-mi atingi Vino să stingi arșița Așa cum ploaia răcorește pământul

Soarele e sus,roșu aprins E frig și apa a-nghețat Și duntr-o-dat sa-ntunecat Ninge cu fulgi stelați E iarnă cu adevărat Aș vrea la munte să fiu Într-o troică de lemn Să las caii la trap Să

Nu mai platesc Mă rup de toate și de toți Am tot cedat și am tot dat Am cautat și am sperat Îmi iau inima-n dinți Și mă blestem Să nu mai dau din ce-i al meu Vreau să mă liniștesc

Aș vrea să-ți spun în zori Neața iubire Și noaptea la culcare Te voi trezi în zori de zi Zâmbete îți voi darui Vreau să am putere de a te păstra Toată viața Te-am așteptat mereu să vii Cu

Dă-mi durerea ta O rândunică a venit Avea în cioc inima ta Și a lăsat-o pe pervaz Am s-o pun în lacrima mea Și sufletul l-am gasit Îl port cu mine tot mereu Să își găsească

am coborât pe o potecă la malul unui râu stau pe un cearceaf la soare să mă bronzez sunt singură și clipocește apa de parca șapte țațe tot bârfesc și-mi spun că greșesc în zumzetul

Nu se pote A uita ocazia pierdută Și dragostea ne-mplinita Dorul și amorul ce-ți sfâșie sufletul Nu se poate așa că iubește-l A iubii un joc de noroc ce săruta cu foc Căutând mereu un

Þânțarii din Brăila Sunt mai răi Am numai bășici pe trup Mă-ntreb când le-am făcut Nu bâzâi,nu țiuie,ciup\' Și lasă-n urma lor Pete roșii și umflate Parcă sunt ciuperci roscate Răspândite

Să-ți fie dor Așa aș vrea Să nu mai poți respira Cu gândul la un sărutat Să bați cărari Și să te-ntrebi Unde ai plecat Să nu știi de unde vi Să stai în drum Dezorientat Să te-ntrebi ce

Ce bine e de mine În vârful muntelui Unde adie vântul La răcoarea bradului Vai de voi săracii În camera blocului Sau încins pereții Frige aerul Dacă ploaia vine Mă ascund sub pod Dar voi

Tu,care ai fost în viața mea Ai luminat ca o stea Mi-ai dat bucuria de a trăi Onoarea soție de a-ți fi Toata dragostea ta Decența triului familial La ceruri ai plecat Când Domnul te-a

Acum vine noaptea. Am să caut steaua mea, Poate te ascunzi in ea. Mă urc în carul mare, Pe calea lactee Comete vor fulgera. Luna v-a lumina, Drumul sa-l găsesc. N-o să mă opresc Până nu te

Haide!Vino lângă mine Îmi e somn vreau să adorm Mângâie-mă lin pe frunte Și șoptește-mi te ador În brațe ține-mă strâns Să nu mă fure careva Nici somnul nu-l lăsa Cântă-mi,spune-mi

Și dorul,poate,va mai ostoi Când gândul va mai obosi Să caute drumul ce duce spre inima ta Cuibarit în ea,ar vrea,să stea Să aibă parte de alintul tău Să se resfețe în privirea ta Ce va

VERDE CRUD Câte vieți îți trebuiesc Să poți vedea Câte nuanțe de verde apar în calea ta Culoarea din ochii unei femei Daca stai sa te gândesti Nu poți asemăna cu ai alteia Dar verdele