Laura

„N-are niciun Dumnezeu.” „Viata?” „Nu ma boule, risotto-ul asta. Trebuie sa ii mai pun sare.” Stateam afara la o terasa Eu mancam mamaliga si ea manca risotto adica pilaf deluxe. Laura era mult mai complexa decat eram eu. Femeile mereu sunt mai complexe decat barbatii, poate din simplul motiv ca se complac in complexitate. Barbatii sunt mai simpli ca sunt prosti. Si femeile sunt proaste dar e o prostie cauzata de superficialitate. Sunt subiectiv, cred, imi plac mai mult femeile decat barbatii. Nu ma refer aici la sex, romanta sau alte inter-conexiuni barbat-femeie. Imi place femeia ca individ mai mult, mai ales cand nu vorbeste despre altii sau altele. Femeile distincte nu se pierd in mizerii. Dar astea sunt putine... „Ce vrei sa facem?” „Parc.” „Cum e mamaliga?” „Nu mai pune intrebari de complezenta” „Esti dificil.” „Sunt autentic.” „Esti o pula.” Imi plac femeile care injura. Nu neaparat sa ma injure pe mine, doar ca imi plac oamenii in general care scot din ei, fara filtru. Eu nu prea injur, pentru ca rareori simt nevoia. „Esti trista.” „Hmm?” „Esti trista.” „Sunt, si nu stiu de ce.” „Mi se intampla si mie. Hai in parc poate te simti mai bine.” Problema femeii e ca e mult prea agreabila si incearca prea mult sa se muleze pe ceilalti ca sa fie placuta. Asta ma omoara la femei. Daca nu ar fi asa, probabil ar fi considerate mai masculine dar da-le in pula mea de „societal expectations”. Rupe-te de ceilalti. Simteam ca voia sa ma tina de mana, desi stia ca mie nu-mi placea. Am luat-o eu de mana pentru ca ii simteam tristetea si ma luase si pe mine. Rar moment cand am fost empatic. A inceput sa planga. Nu am zis nimic. Am stat si am mers in tacere. La inceput lacrimile curgeau usor, dupa care a inceput sa ploua calumea. Simteam ce simte ea. „Stres?” am intrebat intr-un final „Nu stiu ce vreau.” „Stai cu starea asta. Accepta ca nu stii ce vrei.” M-a luat si m-a sarutat. Eu m-am simtit mai bine dupa asta dar simteam ca nu s-a schimbat nimic in ea. Am tinut-o in brate vreo 40 de secunde. In sfarsit simteam ca se lumineaza la fata. A zambit, dar mi-a spus ca vrea sa fie singura. Am pupat-o si am plecat. I-am spus sa ma sune cand ajunge acasa. Am bagat castile in urechi si am dat drumul la ceva random. M-am plimbat vreo ora, fara scop. Am vazut tot tacamul...cersetori cu copii, babe vorbind cu alte babe despre nepoti si retete, ghertoi despre gagici pe care vor sa le futa, oameni normali intorcandu-se de la munca, adolescenti cretini pe biciclete sau role. Vai de viata asta, nu inteleg nimic. A doua zi cand m-am intalnit cu Laura se schimbase ceva in ea. Parca o lovise o maturizare peste noapte, parca a inteles ceva ce putini oameni reusisera sa inteleaga. Mi-a spus ca vrea sa plece din tara, ca nu mai poate aici ca nu ii mai place. De inteles, si eu ma pis pe Romanica. M-a durut dar am sprijinit-o in planul ei, cel putin verbal. Autenticul pulii, intr-adevar. M-a durut si am mascat. Oricum, nu stiam cat de serios era planul ei...stiam doar ca avea un parinte in Franta, nu mai stiam care din ei. Eu ma luptam cu tulburarea mea schizotipala. Mi-ar fi fost greu fara ea dar mereu mi-a fost greu in viata, in general. Eram obisnuit ca lucrurile sa „turn to shit”. Peste doua zile avea sa plece, fara sa ma anunte, in Franta la maica-sa. Eu am aflat la o saptamana dupa. Nu am vrut sa o caut...poate ca ii era mai bine fara mine. Poate chiar eram prea dificil. Am internalizat multe dupa ce a plecat... Si ca de obicei cand se transforma ceva puternic in viata mea, au aparut semnele. Idei de referinta cum le zice psihiatra mea. O vedeam pe fata asta pe tot. Vedeam Laura pe blocuri, vedem LAR sau LAU la numerele de inmatriculare. Vedeam fete pe strada care semanau cu ea. Am ajuns din intamplare la un magazin de yoyo-uri(era fana)...toate mizeriile pe care mi le oferea universul/psihicul meu ca sa imi aduc aminte de ea. Creierul meu futut are mereu tendinta asta: sa nu iubeasca suficient persoana din fata lui, dar dupa ce dispare MAAAAAAAMA. Iubesc ceea ce pierd, sunt un loser by definition. Barbatul cand iubeste, intotdeauna va iubi mai puternic decat femeia. Nu stiu de ce suntem mai prosti dar asa suntem facuti. Vad iar si iar treaba asta. Eu nu am fost atat de important pentru ea. Dupa vreo 2 luni mi-am revenit. Nu ma mai interesa Laura. Nu mai apareau simbolurile si semnele. Eram liber in sfarsit, sa cutreier cacatul asta de existenta fara scop. Aveam bani, nu multi dar aveam. Ii cheltuiam pe toate mizeriile. Cafele scumpe, ceaiuri alese si alte cacaturi. Consumam tampenii ca sa uit de faptul ca nimic nu are importanta. Mi-am luat si un pistol intr-un final, la negru. Stii ce am facut cu el?