Poezie
Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Ploaia
Iata ca soarele sta sa apuna
Ea nu mai are ce sa imi spuna
Luna sa iveste pe jumatate
Deoarece afara nu e noapte
Este doar pe inserate…
Acum luna se zareste total
Mii de stele stralucesc in zadar
Ce folos ca steaua straluceste
Cand e pe mine nu ma mai iubeste
Si natura parca ma asculta
Norii furiosi imparatesc tot cerul
Vantul bate,ploua,fulgera si tuna
Intr’un cuvant afara e furtuna
La fel ca si in sufletul meu
Vantul bate ingrozitor
Scotand un sunet infiorator
Fulgerele imi lumineaza cararea
Iar tunetele imi dau desteptarea
Acum eu raman nemiscat
Si las vantul sa ma cutreiere
Ridic privirea sus catre cer
Si las ploaia sa ma pice pe frunte
Sperand ca asa te voi scoate din minte
001217
0