Poezie
Punctul...
1 min lectură·
Mediu
Când ai intrat pe ușa mea
Plângeau la geam stejarii
Și-n perimetrul tău cel mov
Te căutam
În arii…
Și nu trăiam cuvantul dor ,
Pluteam în vieți polare
Din toate numerele… noi
Ne contopeam
La pare…
Cântând frenetic in duet
Dansam refrenuri lente
Iar linii strâmbe din caiet
Păreau acum
Doar drepte...
De ne găseam în orice unghi
Sculptam în slab... putere
Îngenuncheați priveam abstract
Cum ne iubeam
In sfere...
Echidistanți eram în tot
În orice colț sau inch
Iar sin si cos jonglau acum
În unghi
De patru-și cinci...
Dar ai plecat cu toamna’n vers,
S-a dezbrăcat pamăntul...
Și-n toată geometria mea
M-a înțeles
Doar punctul...
012.319
0
a carei muzicalitate sau curgere fireasca se simte de la prima lectura. Citindu-l, as spune ca poetul nu s-a straduit aparent prea mult cand a scris poemul si asta e \"spilul\" nu?, ca cititorului sa-i para simplu procesul de creatie...De fapt, nu e simplu sa faci rima, sa pastrezi semantica, sa te joci cu fluiditatea geometriei poetice, sa pastrezi si nr de silabe.Ma intreb de ce e la Atelier...
Imi place mult, e si fior liric acolo, si ceva creativitate nastrusnica. Imi aduce minte de Barbu, Stanescu. Si-apoi da, sunt poate subiectiva, si eu amestec culori si forme geometrice cand scriu, si imi place cuvantul si notiunea de sfera.
Cu prietenie,
Cezara