Poezie
Pour Moi
fata nevazuta a lunii
1 min lectură·
Mediu
Ma-ntreb adesea de traiesc murind
Sau mor calcand adanc prin viata
Ducand cu mine-un suflet parasit
Lovit prea mult, prea aspru pedepsit.
Intunecat se-ntinde inainte-mi lacul
Pe care il iubesc atat de mult
In intuneric rece tremurandu-mi chipul
Privesc cum ma scufunda in adanc.
Si pietrele ce reci privesc spre mine
Si secundarul ceasului de fier
Si corzile de vioara de curand strunite
Ma poarta din adancuri inspre cer.
De printre stanci crestate
De vant si ploi si soare
S-a ridicat un fir plapand de iarba
Si am deschis iar ochii spre lumina.
002738
0