Suferinta - calea spre implinirea Umanului

Vreau sa vad in ochii plini de falsitate cum joaca viata. Vreau sa vad in ochii oamenilor durerea, pasiunea, frica si fascinatia. Ce poate fi mai frumos decat o traire veridica? Oare nu merita sa fie aruncate bisericile in aer, daca acest lucru ar trezi credinta in oameni? Oare nu e minunata teroarea atunci cand naste dragoste dintre oameni? Oare nu e frumoasa mizeria care naste solidaritate si compatimire? Oare nu e fascinanta revolta cand trezeste sufletele adormite? Durerea scoate omul din rutina cotidiana, e ca apa la radacinele unui copac. Umanul nu poate supravietui fara suferinta. Iata de ce orice utopie, orice ideologie care incearca sa inlature suferinta, considerand-o ca o “imperfectiune” al vietii, este condamnata la esec. Orice catastrofa, orice teroare este o purificare al spiritului unei comunitati. Fascinatia fata de suferinta, primita ca un dar divin, este insasi forma implinita al umanului. Copilul care plange - iata forma naturala al omului. Puii de om sunt cei care in fiecare clipa simt ce inseamna suferinta, deaceea privind in ochii lor vedem cum se zbate seminta vietii.