Poezie
Ca un caine
2 min lectură·
Mediu
Sunt un câine între câini,
Dar eu sunt domestic,
Eu ascult și de stăpâni
Nu sunt un bezmetic.
Am o cușcă și un lanț
Ce îl port cu mine
Latru când e vreun borfaș,
Ce vine să fure.
Nu m-amestec cu golanii
Ce sunt vagabonzi.
Am pâinea mea și mi-e bine
Nu-mi plac idioți.
Câinii hoinari de pe stradă
Sunt mulți, n-au stăpâni
Toată ziulica latră
Și se cred jupani.
Legea e de partea lor.
Nu ai ce le face.
S-a semnat un protocol
Și-s lăsați în pace.
Chiar de mușcă câte-un om
Nu este nimic.
Poate să fie un domn
Sau un prăpădit.
Ghenele sunt ale lor,
Drumul e la fel
Așa că fac doar ce vor
Și trăiesc prosper.
Câteodată mă intreb:
Ce câștig de latru
Către ei și tot mă cert
Cu unul sau altul?
Ei sunt liberi,fac ce vor
Dar eu stau legat
Am grija stăpânilor
Și stau la lătrat ?
Am doua-trei pâini pe zi
Și cușca de lemn.
Ma-ntreb: oare ce ar fi
Dacă mă dezleg?
Mă împrietenesc cu gașca,
Stau hoinar pe stradă,
Sunt liber,cu asta basta,
Și nu mai fac treabă.
Că oricum,cu ce m-aleg?
Cu doua-trei pâini
Când golanii se petrec
Ca niște jupani?!..
Dar nu am ce face însă,
Nu sunt vagabond.
Chiar dacă nu sunt de rasă
Chiulul nu-l suport.
Așa că mă mulțumesc
Cu doua-trei pâini
Căci nu vreau să golanesc,
Eu țin la stăpâni!
001149
0