Poezie

Versuri de cacao

2 min lectură·7 iulie 2017

Mediu

Omul,de când se naște și până la final

Încearcă să adune ca și un animal.

Se luptă pentru faimă,putere și respect

Prin oricare mijloace.Este ceva concret.

Te uiți în societate și vezi cârdul de oi,

Toate sunt disperate de griji și de nevoi.

Cu toate astea însă toate cam sunt la fel,

Aceeași grea dorință:puterea ca și țel!

Când Shakespeare tot spunea că lumea e o scenă

În care omul joacă o piesă rea,mizeră

Avea total dreptate.Totul e un rahat

Din care omul trage,fiindcă-i de mâncat.

Cele mai dulci momente știți oare care sunt?

Atunci când ești pe budă ori când ești la futut.

Astea de fapt nu sunt decât simple nevoi

Dar asta este baza:căcat și ser de coi.

Din fiziologie nu prea ai cum să ieși,

Ai însă conștiința,depinzi de niște legi

Însă de n-ar fi legea chiar am fi animale,

Am fi precum maimuța ce mănâncă banane.

Trăim în societate dar suntem egoiști,

Suntem doar labe triste,fățarnici, arivisti.

De am avea putere l-am vinde și pe Papă,

Iertată-mi fie Doamne prostia ce îmi scapă.

Tot ce eu pot sa spun e că totu-i rahat.

Omul este de fapt un animal spurcat

Aflat în derizoriu în astă lume mare

Și din a lui ființă el nu are scăpare...

00948

proca bogdan constantin. “Versuri de cacao.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/proca-bogdan-constantin/poezie/14110038/versuri-de-cacao

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.