Poezie
Steaua
1 min lectură·
Mediu
Într-o seară oarecare
Când păianjenii dormeau
Iar luna dădea târcoale
În timp ce eu o priveam
Deodată, cu mișcarea
Unui vraci cu multă forță
Am coborât cu chemarea
O stea ca o mică torță.
Era o stea oarecare
De pe bolta prea înaltă.
Eu i-am pus o intrebare:
Moartea poate fi fentata?
Mi-a răspuns cu întristare
Ca aceasta crunta fiara
Te pune la încercare
Și când vrea,ea te doboară.
Atunci eu,făcându-mi cruce
Și privind îndelung cerul
Am spus:"Doamne,merg cu tine!
Merg cu tine,eu,mișelul!
De vei vrea să îmi iei viața
Atunci fie voia Ta,
Dar te rog,Mult Prea Mărite
Cruța familia mea!"
001.224
0