Poezie
Scrisoare către Dumnezeu
2 min lectură·
Mediu
Un om moare,bolnav de cancer,
Altul sfârșește-n accident.
Soldații pier loviți de gloanțe
Pe fronturi dure-n Orient.
În Africa copii cresc
Cu doi sărmani dolari pe zi
În timp ce alții se cinstesc
Cu caviar și cu whisky.
A mai murit un om de frig.
N-avea nici mama,tata,frate.
Fără curent,fără nimic
Doar moartea i-a făcut dreptate.
Mușcat de-un caine vagabond
Un biet sărman se-nbolnaveste
Turbeaza și apoi e mort
De virus,și înnebunește.
Un alcoolism ce se ghidează
Doar după sticla cu vermut
După mulți ani capitulează
Si-ajunge orb,și surd și mut.
Un copilaș care se naște
Cu malformație la cord
Nu reușește a cunoaște
Aceasta viața, căci e mort.
După o viață de durere
De chinuri și de multa munca
Un moș își afla mângâiere
În cinci milioane o suta.
Preoți se roagă pentru tara,
Pentru binele tuturor
Deși știu ca n-o s-apara
Și pentru noi un Noroc chior.
Cu toate ca e doar durere,
Cu toate ca doar suferim
Avem o mare mângâiere
La Dumnezeu când ne gândim.
Dar Doamne,dacă ții la oameni,
De ce îi lași sa sufere?
De ce-ai lăsat lumea Satanei
Ca prin rău să ne chinuie?!
Ne iubești Doamne?Ne urăști?
Cum ai vrea Doamne ca sa fim
Ca de rele sa ne păzești
Și fericiți noi sa trăim?
Sper ca nu e un joc al tău
Aceasta crudă existenta.
Eu totuși cred ca nu ești rău
Și ierți a noastră neputința.
De e un joc,nu-l înțeleg.
Este prea crud,e nefiresc.
Totuși în fata ta mă plec
Supus al tău Rege Ceresc.
001038
0