Poezie
Femeia
1 min lectură·
Mediu
O cheamă sec, femeie.pesemne e femela
Este specia care nu va muri de foame
Fiindcă în viața este precum e o hiena
Își devorează prada ce are ghinioane.
Are doua picioare ce și le etalează
Precum văduva neagră ce-si caută masculul.
Față de el în chipul angelic se pozează
Deși launtrul poartă continuu,veșnic, nulul.
Are ca scop fardatul, rujatul și cu barfa,
Pentru acestea trebe sa caute un prost
Care,condus de dama cuminte ce e curva
Muncește sa-i ofere confort și adăpost.
Se-ndragosteste prostul de cea ce-i va fi moarte,
Căci la final ajunge sa zacă în sicriu,
Dar pană - atunci, naiv,el viața si-o împarte
Cu vipera ce-i joacă norocul la pariu.
Și-i merge bine,are și bani și fericire
Deși nu e decât o plantă ca și vâscul.
Oricum simbolul nuntii care în veci va tine
Este același, planta ce-i verde când e viscol.
Femeia.spurcaciunea care a adus moartea
Aducând în păcat întreaga omenire.
Tot ea aduce viața și da eternitatea
Naivului suspin care-nseamna iubire...
001015
0