Poezie
Copacii
1 min lectură·
Mediu
Mă uit la cer și el la mine.
Privesc un pom, nimic nu-mi spune.
Întorc privirea spre pădure
Și mă îmbăt de-amăraciune...
Soarele peste pomi apune.
Copacii par ca prin minune
Palide umbre de iubire
Pe Peste dealuri și văi meschine...
Când a soarelui strălucire
Dispare încet în neștire
Văd, în a nopții deslușire,
Copacii ca închipuire...
Frunza le crește, crește ramul,
Încă-in inel arată anul
Din zecile de ani din urmă
Ce-n vreme nu-s decât farâmă...
În beznă copacii visează,
Din ceruri luna îi veghează...
E visul naiv despre-o rază
De-a vieții fericire ștearsa...
001.082
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
proca bogdan constantin. “Copacii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/proca-bogdan-constantin/poezie/14090365/copaciiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.