Poezie
Betivul
2 min lectură·
Mediu
Sunt un bețiv. Merg din crâșmă în crâșmă
Să-mi înec amarul într-o sticlă de bere.
În bere și vin îmi găsesc eu plăcere
Mâine, ca și azi, ca și-n ziua din urmă...
Se scurg zilele precum vinul din sticlă.
Fericirea se află in gura de vin
Și astfel uit de viața cea de chin
Și mai sorb din cana de alcool o gură...
Ce zi este azi? Probabil că joi.
Sau poate că e iar sfârșitul de lună.
E ziua în care, cu cana în mână,
Văd viața cum trece stând lângă butoi.
Eu beau. Și tot beau. Și ce bun este vinul...
E vin de butuc, și nu e tratat,
N-are sulf în el nici un pic, e curat.
Nu poate să îmi atace intestinul...
Nu îmi place când mă trezesc din beție!
Văd totul așa cum a fost de o viață,
O lume mizeră, și îmi vine greață
De speranța de a avea fericire...
Oricum, nu există frumos, fericire...
Astea sunt himerele stării de veghe.
Așa că iau sticla de vin și de bere
Și mă-ntorc ferice la a mea beție!...
Până mâine iarăși mă simt fericit!
Am bere, am vin și visele mele.
Deși știu că sunt niște simple himere
Cu cana de vin eu mă simt liniștit...
Așa-mi este viața. A unui bețiv
Ce nu-i place să stea în realitate
Și, beat, se ascunde în vise, că poate
Va uita de viață și de-al ei hidos chip!...
001261
0