Poezie
Versuri
1 min lectură·
Mediu
Pisica miaună într-una,
Pesemne cere de mâncare,
Ori poate are o-ntrebare...
Care oare o fi pricina?
E-aproape doișpe noaptea.Iarnă.
E ger cumplit, căci e-n gerar,
Somnul se-ascunde in sertar,
Eu stau singur în ceas de seară...
Ce seară?... Acuși se-aude cucu'!...
Începe-o nouă zi din an,
O altă filă-n calendar.
Aceleași griji, același lucru...
Trec zilele precum sunt ore,
Iar orele par clipe-n van...
Se scurge timpul;înca-un an
Devine iarași doar istorie...
Și-așa îmbătrânim încet,
Secunda-i cea ce ne măsoară
Timpul care ne tot omoară
Cu-a sale ceasuri ce se pierd
În astă viață chinuită
De-a sorții zaruri aruncate.
Suntem cuvinte pe o carte
Scrisă de-un autor incert.
Ne îndreptăm noi spre ce oare?
Spre moarte? Ș-apoi care-i calea?
Spre Rai?... Spre Iad?... Ori fiecare
Spre Infinit își dă suflarea?!...
Nimeni nu știe sensul vieții.
Suntem doar simpli muritori.
Pesemne că în fața sorții
Suntem neputincioși și chiori...
Rămâne doar s-avem credință,
Să cugetăm, să medităm
La Dumnezeu și, cu speranță
Cu voia sorții să luptăm!...
001.172
0