Ger

Ger. Tăcere. Liniște. Lumea s-a oprit din angrenajul ei obișnuit. Stelele au înghețat pe cerul mult prea lucid. E așa de frig încât pana și timpului îi este greu sa se urnească. Îmbătat cu frig privesc cu ochii halucinați zăpadă. Îmi imaginez un ghiocel. Acel plăpând ghiocel. Dar mă trezesc. E frig iar lunile de plăcută primăvară încă nu se arata la orizont. Abia suntem în toiul iernii. Mă imaginez drept un eschimos care iubește gheata și gerul. Lor nu le place nicidecum căldura dulce a primăverii. Oare cum trăiesc în igluurile acelea căptușite cu piei de foca Vânând balene,pești și luptându-se cu ursii polari pentru teritoriu?.. Interesantă viață. Ce mai e și cu adaptarea asta. E așa cum spunea Nichita Stanescu. Peștele să fie pește, Pasărea sa fie pasăre, omul să fie om.Fiecare cu habitatul lui. Oricum,eu sunt de la paralela 45 așa că aștept să vină primăvara. Așa e în habitatul meu. Vara e vară, toamna e toamnă, iarna e iarnă Iar primăvara aduce din nou renaștere. Deocamdată îngheț cu gândul la un ghiocel.