Poezie

Amor

1 min lectură·9 septembrie 2007

Mediu

Șoapte de-amor nasc gurile flămânde

După copile sărutări plăpânde,

Când fața Luna-și oglindește

În lac diamantin și rece.

Atunci îți culci capul în brațe-mi,

Sub mărturia plopilor fățarneci,

Ce strâng geloși din a lor ramuri

Pe când stejari flutură flamuri.

Întinzi în juru-mi mâini catifelate

Și un fior plăcut de rece-mi urcă-n spate,

Iar vântul neputându-se abține

Gonește din pădure spre coline.

Clipești din genele lungi,negre

Fixându-mă-n priviri,pesemne

Dorești să îți sărut gurița

Iar eu îți îndeplinesc dorința.

Și-ți mângâi tenul fin și roșiatic

Ce tremură în palma mea zburatic,

Iar tu tresalți, te domolești,

Te lași în voia-mi, te roșești...

Îmi mângâi buzele-aburinde

De sărutare apăsată și fierbinte,

Iar eu îți prind de păr cunună

Cu greu furată de la Lună...

Pe loc aceasta o recunoaște

Însă mă iartă căci cunoaște

Iubirea ce le-o dăruie în noapte

Amorezaților în sărutări,în șoapte.

În lac diamantin și rece

Când fața Luna-și oglindește,

După copile sărutări plăpânde,

Șoapte de-amor nasc gurile flămânde.

001.082

Prica Consatantin. “Amor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/prica-consatantin/poezie/1743281/amor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.