Poezie
Contemplatie
1 min lectură·
Mediu
Privesc la Luna ce-apare
In ochii tăi mari,de-un albastru adânc,
Copleșit mă pierd in visare,
Străbat munți și ape cu tine in gând
Apoi încet îmi deschid ochii
Iar tu ești aici,lângă mine de-un veac,
Stejarii-n pădure dansează cu plopii
Iar Soarele așteaptă norii să treac\'.
Îți observ corpul fragil
Cu-o adiere ce se lasă-n pământ,
Pe crengi se-aude subtil
Un foșnet de joacă de păsări cântând.
Sunt împietrit și totuși văd
Cum vântul se joacă în părul bălai,
Săgeți de pe cer îmi arăt
Cum natura preschimbă o floare din scai
Iar eu doar tac, însă ascult
La ce-mi rostești fără să spui nimic,
Cum salbă din frunze de dud
Pe umeri mi-atârni...mireasma i-o simt.
Apoi în spate-ți zăresc
Câmpul de maci scăldați în lumină
Ce veseli deasupra-ți privesc
Aruncându-ți petală,zbenguindu-se lină
Și numai dintr-o mișcare
O prind și de păr ți-o agăț,
Apoi te privesc și îmi pare
Că ești perfectă dar nu vrei s-arăți.
00981
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Prica Consatantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Prica Consatantin. “Contemplatie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/prica-consatantin/poezie/1741746/contemplatieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.