Poezie

VISUL

1 min lectură·28 august 2007

Mediu

Aud în juru-mi șoapte,

E-atât de frig,pustiu și este noapte,

Încremenit sunt dar stau ca să le-aud

Și frica mă cuprinde,tricou-mi este ud.

Aș vrea să știu ce șușotesc,

Să înteleg ce îmi șoptesc,

Mă chinui dar e în zadar

Chiar de mai stau așa un an

Ca să le-ascult,să înteleg

Ce vor să-mi spună,ce-mi vorbesc.

Sunt niște umbre-ascunse-n ceruri

Și modelate parcă în mii și mii de feluri,

Sunt sus de tot dar le aud

Cum îmi șoptesc...îmi storc tricoul ud

Și parcă-ncep să înțeleg

Ce vor să-mi spună,ce-mi vestesc...

Că nu mai sunt...că am murit...Încremenesc.

Tricou-i stors,stau și mă mir

Că nu mai simt pământul fin,

Plutesc,s-ajung lângă o stea

S-o iau,s-o culc în palma mea

Dar nu am cum căci sunt lipsit

De al meu trup,s-încremenit

Căci alte umbre mă-nconjoară,

Mai albe parcă,bag de seamă

Și îmi fac semn să le urmez,

\"Ce bine-ar fi ca să visez\"

Îmi spun în gând...și mă trezesc.

Tricou-i ud,cobor din pat

Și iar îl storc...doar am visat.

001.079

Prica Consatantin. “VISUL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/prica-consatantin/poezie/1741566/visul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.