Poezie

Copilarie pierduta

1 min lectură·28 august 2007

Mediu

În dimineața asta când m-am dat jos din pat,

Îmi fug în dreapta ochii și-atunci am observat

Că totu-afară-i alb și geamu-i înghețat,

Mă uit la geam și-mi spun că poate am visat.

Ușa deschid și fac un pas,

Mă ia cu frig și am rămas

Fără picioare, c-am intrat

În ceva alb și ud și înghețat.

Aud copii strigând de bucurie

Că a venit iarna, o mie ani să ție

Să poată să se joace în puful alb și rece...

Rămân privind la ei,prin fața mea mai trece

Câte-o steluță vie mărind covorul moale

Atunci când îl atinge,mă uit și simt cum doare

Că nu mai sunt copil să îmi iau săniuța

Și să o plimb pe deal,să spun că ea-i căruța

Iar eu sunt un căluț ce merg la trap în vale,

Să mă fălesc cu ea pe drum la orișicare...

Dar a trecut așa de mult...

Acuma stau doar și ascult

La zeci de glasuri cristaline,

Sunt fără de picioare,dar îmi vine

Ca să mai fac un pas,îns-am intrat

În ceva alb și ud și înghețat.

001.109

Prica Consatantin. “Copilarie pierduta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/prica-consatantin/poezie/1741562/copilarie-pierduta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.