Poezie

O palmă din senin venită

1 min lectură·30 octombrie 2006

Mediu

trântește trupu-mi la pământ.

Rămân...

Jumătate cald, jumătate rece

În umbra ta mă bag sfios

Nu e nici cald,

Dară nici rece

Mă vreau cu rădăcini

sub tine,

să cresc încet în jurul tău

și trunchiul gol, mirositor

ca de femeie mult iubită,

mă lasă să-l ating ușor.

Pe frunza verde, aburită

aș vrea cuvinte de amor

să scriu

cu sânge roșu-argintiu,

să o sfințesc.

Dar umbra ta pleacă tiptil

Mă lasă soarelui drept jertfă

Și mă usuc.

Și strig: Nu vreau!

Mai picură din ochiul tău

un strop din roua cea târzie.

Leșin și cad.

Prinde-mă bine!

Cu-a zecea mână dintr-o sută.

Mă face soarele cenușă

și vântul ca turbat m-aleargă.

M-așez pe buza unui înger

și respirat de doi iubiți,

ajung...

să mor

în trupuri de îndrăgostiți.

001.416

Povarna Alexandru. “O palmă din senin venită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/povarna-alexandru/poezie/211475/o-palma-din-senin-venita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.