Poezie
Orologiul
1 min lectură·
Mediu
Tic, tic,
un ultim orologiu
pe care l-am spart iar
imi numara secunde,
armonic, secular,
tic, tic.
Incerc sa fug de el
dar vine dupa mine,
e mai aproape acum
tic, tic-ul lui nebun;
s-a balbait saracul,
nimic nu poate spune
decat tic, tic si moare
si mor si eu cu el.
Imi sparge-n cap secunde
in fiecare seara
si iarasi dimineata
ma simt cu capul spart.
Secundele nebune
Le iau acum in mana
si le arunc spre cer,
sa nu le mai vad iar.
002.031
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Popescu Vlad
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Popescu Vlad. “Orologiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-vlad/poezie/18391/orologiulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.