Poezie
POVESTEA UNUI SFÂRȘIT
2 min lectură·
Mediu
Există momente în viața mea
Pot fi numite fericire
Când ceasul continua să bată
Iar tu zdrobind-ul, vrei să se oprească.
Timpul neiertător, parcă s-a însuflețit
Într –un bătrân scorburos și abătut
Care –ți repede zilele de fericire
Și –ți încetinește zilele de rătăcire.
Ce pedeapsă poate fi mai mare
Pentru un om atât de nimicit
În fața sorții sale
Nu mai poate face nimic.
Dar, eu nu cred în noroc
E ceva prea trecător...
Nici în soartă nu mai cred
Cu atâta fatalitate, e prea neiertător
Am luat decizii mari la viața mea,
Și nu cred că cineva m-a constrâns să fie așa
Eu sunt propriul antrenor, jucător și spectator,
Eu sunt cea care pierde și câștigă în acest decor!
Ce plăcere e mai mare
Ca în clipa morții
Să te uiți în urmă printre amintiri
Și să nu găsești amăgire.
Da, mi- a sosit ceasul,
Ultimul tic-tac
Nu am nici o durere și-un vreun regret
Cu o liniște în suflet, spun s- a terminat .
Și când ochii mi se închid
Zăresc mii de petale colorate
Cum îmi construiesc o scară
Spre a mea eternitate
Și mă uit în jos pe pământ la ce-am lăsat
Un zâmbet trist am pe buze
Dar am triumfat!
Și ce viață dură am avut..
Și mă urc spre cer îningătoare
Sunt cel mai radios suflet ce se înalță către soare.
16,04,2005
001.154
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- popescu senia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 229
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
popescu senia. “POVESTEA UNUI SFÂRȘIT.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-senia/poezie/237436/povestea-unui-sfarsitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.