Entropie

Și uite cum ne irosim viața…

Îcercăm să punem capace peste cutii ce nu mai vor să expire

Uneori cand planuim să suferim puțin lasăm acidul să iasă din conserve ca să ne păteze batistele

Doar ca să ne enervam după, ca de fiecare dată, să ne îndragostim din nou de vreum borcan exotic dar fiind prea dulce să-i gasim defectele ce cutia nu le avea...

Astfel, cu un rânjet paranoic o deschidem. Tocmai reușisem să o ascund și furam o secundă...

De ajuns ca să luam primul tren spre trecut, să ajungem în gară, să plecăm cu o rezerva nouă de conserve expirate și să roadem încă un moment.

Ne-am întors și cu o nebunie violenta verfificăm data înnoita.

Macar dacă erau ale mele și de această dată !

Set nou de batiste.. și uite cum ne irosim viața !

Nu se mai fabrică cutii ca altădat’ !