Poezie
Alune...
Serios sau nu?!?
3 min lectură·
Mediu
A fost odata ca-n povesti,
A fost ca niciodata,
Un crainic tare in povesti
Si o lume alunata,
Din toate negrele povesti,
Ce i-au cazut in mana,
Alese, el, ce nu doresti,
Cea despre o aluna...
Aluna-i tanara si trista,
Ce mai: un adolescent,
Ce-si sufla nasul in batista,
Si se imbraca indecent...
Familia \'cestei alune,
(si impreuna doar, cu ea)
Facuse porridge din capsune,
Dar mult prea cald pentru-a manca.
Asadar ei toti plecara,
La plimbare-n farfurie,
Gandindu-se ca mai spre seara,
Ei vor manca cu veselie.
Totusi-atunci, cand ei plecara,
Erau ei dusi departe,
O aluna mai sprintara,
De-a-lor mancare avu parte.
Manca tot ce era pe masa,
Chiar si linguritele,
\"Nu ii al meu! Ce imi tot pasa?\"
-manca si furculitele.
Si dupa tot acest mancat,
Burta-i s-a pus pe digerat,
Si dup-atata macerat,
Aluna rea- ea s-a culcat...
In timp ce ea dormea frumos,
Precum un prunc in fasa,
Alunele ce se plimbau duios,
Au intrat usor in casa...
Si ce scandal!
Mai! Nebunie!
Ei au crezut ca-i un curmal,
Sau dusman rau sa fie.
Dar de atata taraboi,
Din somn aluna s-a trezit,
Apoi, crezandu-se-n razboi,
Pe-aluna mare mi-a sarit...
Tambalau mare:
Pumnii sunt tari!
Si-au dat seama oare,
Ca-s alune mari?
Dupa bataia,
(cea greu de transcris)
Au oprit ploaia,
De pumni ce-au trimis.
Neagra la coaja,
Aluna mare striga,
\"Auzi tu n-esti breaza?
Tu n-ai mamaliga?\"
Era ea furioasa,
Si inca pe drept,
Dar era si curioasa:
\"Raspuns eu astept!\"
Voia ea sa stie,
\"Tu cu ce drept?
Imi intri-n casa MIE?\"
Era doar nedrept!
Cand sa-i raspunda,
Aluna cea rea,
Afla cat de lunga,
II viata cea grea.
Fu luata pe sus,
De mana zeiasca,
Un sunet rapus
Scoase: \"Sa-ti traiasca!\"
Dar aluna cea mare,
N-avu \'cest noroc:
Fu luata cu sare!
Ca un mormoloc!
(---ooc:
Imi cer iertare,
Si nu fara rost,
Pentru delasare,
Si pentru viers prost!
---)
Aluna cea spana,
Si alalalte mari,
Fura luate de mana,
Mancate prin zari...
Aluna cea mica si trista
Un metallica-fan,
Ce-si sufla nasul in batista,
Ramase orfan...
De aceea-i trista saga:
Ba esti vesel si voios,
iar cand lumea ti-este draga,
Te trezesti orfan slinos...
La fel se-intampla la alune:
Ai parinti, rude bogate,
Ce-ti mai trebuie jupane?
Poate doar o fata-n spate...
Insa viata merge-nainte,
Iar aluna si-a gasit,
O familie de linte,
De care s-a indragostit.
Insa nici aici mana nu-l lasa,
A vazut ea ca-i prieste,
Sa manance-aluna grasa,
Si-acum lacoma-l privaste.
\"Pune mana si mananca\"
E deviza mamei linte,
Insa mana o ridica,
Si-o lasa fara cuvinte...
Pui de pui, pe toti mananca,
Mana ce-a de-a pururi rea,
Pe aluna, pe romanca,
Finca\' nici ne ea-i prea grea...
Uite-asa sfarseste trista,
Trista viata de aluna,
unde mergi, tot esti pe lista
\"de mancat\" scrisa de mana...
034498
0
Excelent! Ca idee si umor. Rimele cam schioapata dar asta e.