Nemira

Să-ţi spun oare cât m-ai obsedat?

Să-ţi spun oare câtă grija aveam să nu zic vreo prostie sau orice lucru patetic în preajma ta pentru că nu voiam să mă crezi proastă?

Să-ţi spun că am vrut sa fac un roman în care ai fi apărut cu numele Nemira, iar prietenii şi aventurile tale ar fi fost descrise riguros cu nume de zeităţi greceşti sau romane?

Dar acum mă plictiseşti.

You don't love me as much as I used to be obsessed with you.

Vorbeşti prea mult şi ai mwereu ceva de spus. Eşti efervescentă iar eu nu am nimic de spus. Nu faţă de tine, nu într-un grad comparativ. Doar aşa. In general.

Pe mine m-ai ucis la 15 ani şi de atunci aşa m-ai lăsat, am ajuns să scriu despre corvoada sinuciderii pe care o port mereu în spate ca pe un sac greu de cartofi. Cu anxietăţile mele şi insecurităţile pe care le verbalizez ca un copil mic, făcându-mă să par less appealing. Sunt cheesy.