Poezie

Damnatie

1 min lectură·7 octombrie 2006

Mediu

Arde campul sub soare

Ard si trupuri schinjuite-n zare

Arde si apa,potopuri bizare

Si somnul adanc e o provocare

Elibereaza-ma daca a mai ramas ceva

Daca simti ca mai pot lupta

Elibereaza-ma raiul e o minciuna,

Iadul e un fals , in umbra nocturna,

Ingeri cazuti , strapunsi de ura

Diavoli reci pe mal, in abis,

Totu-i in umbra, nimic de descris,

Pasii tai grabiti spre alta lume,

Arsi de soare pe nisip un nume

Ramane o amintire de neuitat,

Eu am murit,tu calci peste mine,

Mormantul profanat de dureri profunde,

Ma ridic iar sa cutreier lumea,

Cu maini scrijelite cu lama pe vene,

Cu coltii infipti in gat de femeie,

si pasii marunti se sterg in a mea urma,

Amintirea-i nocturna...viata e sumbra

Am dormit in somnul intunecat al uitarii

si nu conteaza ce simt acum ,

Caci sufletul mi-e rece ,un ucigas nebun

Fara sentimente fara dureri fara regrete,

Tu nu mai esti aici sa ma renasti ,

Apune luna cu fiece ora, peste dealul spanzuratilor

Iar eu aici si tu acolo ,ne lasam prada amintirilor...

001.887

Popescu Alexandru. “Damnatie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-alexandru-0018965/poezie/207460/damnatie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.