Poezie

ador

2 min lectură·7 octombrie 2006

Mediu

ador sa merg prin ploaie

ca nimeni sa nu ma vada plangand

ador sa imi petrec timpul

veghindu-te cand dormi ,

iubesc cand ma atingi cu mana ta de gheata

si ma topesc in suflet , dorinta mea de-o viata

acum stau si ma simt gol,

caci tu nu esti aici sa-mi vezi suferinta

si planga inauntru cu lacrimi de dor

si doar in tine nu mi-am pierdut credinta

si-am fost calcat in picioare de prieteni buni

si am renuntat la munte ca tu sa-mi fi stapan

si-acum urc pe crestele durerii ,si-mi port crucea grea

ma-impiedic si cad , dar in amintirile cu tine imi regasesc puterea

o poarta se deschide ,infernul il privesc

as suporta si iadul cu tine sa-l traiesc

pe cruce sa fiu schinjuit si sa fiu uitat

sa nu ma cunoasca nimeni sa te iubesc ca-un blestemat

as da juma din viata, se te mai am doar o secunda

sa iti simt parfumul dulce si dragostea nebuna

si-acum cand nu am ce sa spun ,iti spun ca nu te uit

ca vesnic am fost al tau si-al tau am sa raman

te voi iubi mai mult ca nicodata cu fiece secunda

si prada-am sa ma las raului de crezi k e o gluma...

n-am incetat sa te iubesc nici macar o clipa

si-acum cand totul e confuz imi ard cat o aripa

si cad in nestiut ca o pasare phoenix

voi renaste din a ta dragoste cum am mai facut-o

nimeni si nimic nu ne poate desparti,

voi fi al tau ,eternitatea s-o impartim....

001.971

Popescu Alexandru. “ador.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-alexandru-0018965/poezie/207458/ador

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.