Poezie
Eu...Ploaia
1 min lectură·
Mediu
Cu tropotul ei dulce ca bataia inimii tale
Iti vorbeste in soapta ,te pierzi in tacere
Si inima-ti goneste dupa amintiri stinghere
Si apa de ploaie iti freamata trupul,
Lovita de picaturi te simti ranita,
Iar inima-si pierde rostul ei ,
Stiind ca esti acolo si nu ma astepti
Si stiu ai inchis usa,si stiu te-ascunzi de ploaie
In intunericul sumbru se-aude zgomot de vapaie,
Renaste si focul ce palpaia in lampa,
Renaste si inima,ma vezi la fereastra,
Te lasi admirata de ploaia ochilor mei,
Sa imi deschizi?sunt un strain? o amintire?un vis?
Tu vei fi singura ce vei stii,de ploaia o vei lasa
Sa-ti inconjoare trupul ca alta-dat,
Sa iti sarute buzele crapate de vant
Sa iti aduci aminte cantecul de demult,al ploii...
Si-acum privesti adanc la geamul ce ne separa,
Eu ca prin minune-am disparut,si soarele apare...
Si din nou tu mai pierdut...
Si iar visul ploii sa prefacut in scrum
Si inima-ti bate mai rau ca oricand,
Te simti iubita si totusi parasita
001.691
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Popescu Alexandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Popescu Alexandru. “Eu...Ploaia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-alexandru-0018965/poezie/197442/eu-ploaiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.