Poezie
violet
1 min lectură·
Mediu
Lacrimi siroite imi tes azi vesmantul
Iar vocea-mi moarta cauta cuvantul
De-as fi stiu ca viata-i moarte
As fi plecat departe, poate...
Sa nu te fi cunoscut niciodata
Sa fi murit doar o data.
Am sa-ntarzii-n intuneric mereu
Iar Soarele nu va mai fi al meu
Si-am sa te caut in cetzuri de livezi
Si-am sa te simt in frunze verzi
Am sa plang plang mereu in rauri, calde
Si-am sa calc pe pietre moarte
Si tot n-am sa te gasesc.
N-as fi crezut c-o sa ma doara sa respir
Sau ca fericirea atarna doar d-un fir.
De ce nu plange cerul?
De ce nu urla gerul?
Nu simt durerea mea?
Si nici o stea nu-mi da de stire
Ca am sa ard in nemurire
Departe-mi va fi pielea ta
Caci n-am sa ma mai inec in ea.
Dar am sa te-astept mereu
Am sa te-ngrop unde stiu eu
Ca-ti va fi bine, ca raiu-i pentru tine,
Ca doar tu-ti meriti sangele in vine.
Si ceru-mi va parea doar o stihie,
Si-n mine am sa gasesc ...
Doar o toamna timpurie.
001.034
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- popa sanziana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
popa sanziana. “violet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popa-sanziana/poezie/183376/violetComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.