Poezii

poftim, îți dau măna fără unghii… mâna la care mi le-am ros… când n-aveam ce face. la cealaltă sunt bătrâne și tari… au crescut înăuntru… și-mi ating plămânul. leagă-mă de asta fără

Mă zgârâi în sârma Universului, zbătându-mă să mă ridic din cenușă. Și-s negru tot, și-s cenușă… E posibil atât de mult întuneric încât să nu mă pot vedea, nici palpa? Cât de departe e