Poezie

Reverie

(7 Decembrie 1995)

1 min lectură·19 martie 2003

Mediu

Un secol pare c-a trecut, de cand nu te-am vazut...

Imi amintesc de tine-n fiecare clipa,

Doresc sa mai visez din nou, cum iarasi te sarut,

Sunt intristat, ma simt pierdut, sunt iarasi singur.

Sinceritatea ta, nu pot s-o uit nicicand,

Privirea ta, ma urmareste pretutindeni,

In miez de noapte ma trezesc cu tine-n gand,

Citesc mereu pe chipul tau, suspine...

Ai ochi senini, niste margaritare,

Tu imi zambesti duios, ma rascolesti...

Incerc sa te-nteleg, te cred eu oare...?

As vrea sa fii numai a mea, sa te iubesc...

In clipele frumoase cand ne vedem, te vreau...

Traiesc emotii tandre, iar totu-i ca un vis;

Frumoasa ca un inger, cu tine vreau sa stau...

Sa te iubesc... Pot oare...? As vrea sa joci cinstit!

De voi gresi vreodata, incearca sa ma ierti;

Mereu, cu tine sincer voi fi, de ma iubesti...

Noi, toti gresim in viata, si tineri si batrani,

Tanjim la alta viata, dorim sa fim stapani.

001.617

POPA Liviu Emilian. “Reverie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popa-liviu-emilian/poezie/39315/reverie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.