Poezie
Ultimul suspin
1 min lectură·
Mediu
“Tu esti un inger ratacit.”
Asa-mi ziceai odata.
Priviri de foc,ochi de zenit,
O dragoste inflacarata.
O dragoste ca in povesti.
La sta am visat.
Tu vrei mereu sa-mi amintesti
Ca nu a mai contat.
Ce-ti pasa tie ce simt eu acum,
Daca mi-e rau sau bine?
Cenusa transformata-n scrum
Sunt eu si sufletul din mine.
Astept sa vii,dar in zadar…
Si vreau sa plang,sa mor.
Si mierea are gust amar.
E moartea visul cel izbavitor?
Si-astept. Si iar astept. Si iar…
Si iar nu vii,o,vis ceresc!
As vrea doar chipul sa ti-l vad macar.
Asa , poate am sa traiesc.
Dar tu nu vii.
Sunt singura din nou.
Sunt jertfa mortii pentru viata.
Te strig si imi raspunde un ecou,
Caci eu sunt foc si tu esti gheata.
Viata acum e moartea mea.
Si intunericul , lumina.
In ochii tai se oglibdeste-o stea.
Dar ea se stinge. Sufletul suspina.
Sa-ti amintesti acest suspin mereu.
Sa-ti amintesti ca m-ai adus in agonie.
Sa-ti amintesti ca eu am fost o floare,iar tu zeu,
S-asculti cum pica lacrima in vesnicie.
002291
0