Poezie
Rastignire
1 min lectură·
Mediu
Toate cad pe-un spate rece,
Ce nu suporta asemenea povara.
Degeaba cred ca imi va trece.
Degeaba cred ca nu o sa ma doara.
Ruinele unui pamant plin de pacat
Au murdarit doua talpi goale.
Ale unui om, care la randul sau a fost calcat,
De lume si nesiguranta vietii sale.
Si mainile ia-u fost inlantuite
De ignoranta lumii care l-a urat,
De toate palmele primite,
De un infern in care e tarat.
Cruzimea lumii a ajuns atat de sus !
Si fara incetare tot mai creste.
Nu te-ntreba ce la rapus.
Caci dansul inca mai traieste.
Asteapta sa-l salveze Capatul de drum.
La-u sfasiat bucata cu bucata.
Doar sufletul nu la-u atins pana acum.
Ce le-am facut ? Se vor opri vreodata ?
002701
0