Poezie
Fata din fulgi
1 min lectură·
Mediu
Fara sa-nteleaga ,fulgii spun un cant.
Si totusi fara sa il cante,danseaza surazand.
Chiar fara sa aud cantecul acestor fulgi de nea,
Eu tot il inteleg,cai cantul si cu dansul lor inseamna viata mea.
Din joaca acestor fulgi,ce-i lunga si misterioasa,
Se naste o copila mandra si nespus de frumoasa.
Ea are parul negru si ochii visatori,
Pierduti prin lumi de ea stiute,inlacrimati si-ntrebatori.
Ea poart-o rochie tesuta din confuzii
Si-n spate doua aripi facute din iluzii,
De dansa faurite,din propriile-i visuri
Si care au menirea s-o salveze din a realului abisuri.
Si ea traieste pentru visuri si visurile pentru ea.
Siea viseaza o secunda,caci stie ca apoi nu va mai exista.
In mica ei clipa de viata traiestecat altii intr-un infinit.
Caci ea stie cum sa traiasca,chiar daca lasa-n urma ei un vis neimplinit.
Ma-ntrebcine-i fiinta asta cu-atat de efemera viata,
Care o clipa-i calda si-apoi sin nou ingheata,
Acest cuvant esential sintr-un neterminat eseu,
Fara sa stiu ca intreband cine e ea,intreb cine sunt eu.
002165
0