Poezie
Nu ma scuti de moarte
1 min lectură·
Mediu
Iata cum pleaca ultimul gand
Pe-o cale ce nu-i drum,
Amagit de pruncul cu chip bland,
Care ascunde-o coasa si priviri de scrum.
De ce te uiti in jos cand imi vorbesti ?
Nu vezi ca sunt mai sus ca tine ?
Sau te-nspaimant si te smeresti ?
Atunci ingenuncheaza-mi si roaga-te la mine !
De ce incerci sa ma feliciti ca aripi mi-au crescut ?
Stim amandoi ca n-o sa zbor prea repede ;
Caci nu am suflet pentru cer si cerul la-m pierdut,
Iar crucea ce o port m-apasa ca o lespede.
Mi-e frica sa fiu ultima de pe Pamant,
Sa vad cum se-mplineste ce-a zis o carte,
Sa vad cum lumea se coboara in mormant !
Asa ca nu ma pedepsi scutindu-ma de moarte !
012760
0
intr-o oarecare masura, poezia ta .. mi-am imbogatit repertoriul cu metafore noi, si
cred ca ceva-ceva amintiri s-au stirnit acolo, intre inceputurile somboliste
de care ne impiedicam cu totii facind primii pasi inainte. renunta la rima,
si la sinceritate, adauga putina ironie si
cred ca te vei descurca de minune la urmatoarele disectii ..