Poezie
Tragedia absurdului
Prima poezie
1 min lectură·
Mediu
Aud un cântec surd,absorbitor
L-aud cântat în neantul liniștii
Aud cum cheamă ispititor
Și mă afundă-n bezna pleoapelor
Și simt,cum ma scufund domol
In nesfârșite adâncimi
Și-n negrul cel pătrunzător
Simt somnul rece al inimii
Dar,dintr-o dată simt căldură
Debusolat privesc, în sus
E raza alba,dulce,pură
Lumina cerului opus
Și-ncerc,încerc,ma-ntind spre ea
Și-ncerc,dar întunericul o-nfundă
Privesc,și-absurd,zâmbesc spre ea
De ce...zâmbisem înecându-mă
00807
0