In silencio

Uneori simt ca aș vorbi cu tine, femeie, dar

Privesc spre ecranul celularului

Ca spre dușmanul meu nr. 1,

Recunoscu bărbatul.

Visa sau vorbea cu…ea?

Da, mă uit, la el, femeie,

Și simt și acum vibrațiile vorbelor tale.

Uneori seamană, pe piele și în suflet,

Cu mangâierile,

Alteori cu săgețile, reproșurile și durerile,

Gândi bărbatul.

Se gândea la ea sau… visa?

Sunt ale tale, femeie,

Sau vin de demult,

Din vremea când eu încetasem să vreau, să sper

Să ascult??!?

Cugetă bărbatul.

Cugeta doar sau visa...la ea?

La un moment dat, am lăsat totul laoparte, femeie:

Si viață și dorință și speranță,

Luându-mi ca scut căința, singuratatea și …”jocul”.

Jocul dur și absurd de-a toate si de-a “nimic si nimeni nu mai contează!”

Poate n-ai să crezi.

Uneori simt că ai însemnat mult.

Și (încă) mă înspăimânt

Ca de-un cutremur de demult…

Oftă bărbatul.

Se ura sau… ofta pentru ea?!?

Uneori mă gândesc că aș vorbi cu tine, femeie, dar

Privesc spre suflet, al meu ori al tău,

Ca spre dușmanul meu nr. 1,

Se confesă barbatul.

O… pismuia sau o voia?

Da, da, mă uit spre el, femeie,

Și parcă simt și acum vibrațiile...iubirii tale.

Uneori seamănă, pe piele și în suflet,

Cu mângâierile și cu amnarul,

Alteori cu dorul, cu șoaptele, îmbrățișările și…jarul,

Strigă bărbatul.

Se răzvrătea sau chiar o…striga?!?

Sunt încă ale tale, femeie

Sau vin de prea demult,

Din vremea când eu încetasem să vreau, să caut,

Să sper și să ascult…?

Se întrebă bărbatul.

Visa, gândea, voia, ura, se pismuia, uita, se dojenea, spera, se răzvrătea sau… chiar o (mai) iubea?!?

Bucharest, 14 iulie 2008, 20:27