Poezie

Mi-ai zâmbit de sub tramvai

1 min lectură·12 aprilie 2007

Mediu

Erai năuc

Și nu știai

Că cerul zboară-n perfecțiune,

Dar nu-ți păsa.

Doi ochi mari,puri și infantili,

Ce mă ajută să-mi revin

din revenire,

Să nu devin o pesimistă,

Ci o realistă visătoare

Șlefuită de inflexii infatuate ale vieții.

Să nu mă opresc la stadiul de telegramă,

Ci să mă scriu într-o scrisoare.

Fără să mă limitez la o buruiană,

Să mă cresc într-o floare.

Să mă mănânc o livadă dintr-o prună,

Să țipe viața-n mine ca o nebună.

Tu ieși gentil de sub tramvai

Și mi te alături pe acoperiș.

E ca un vis real,

Cu aromă de lapte cu griș.

001.074

petra. “Mi-ai zâmbit de sub tramvai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petra/poezie/241482/mi-ai-zambit-de-sub-tramvai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.