Atatea lacrimi...ore moarte
Sperante...toate ingropate!
Naruite, sparte si stricate
Dureri inabusite, vise aruncate...
Si cate planuri, timp piedut
Si vieti ratate...
Patate cu regrete,
Mi-e dor de tine prieten bun,
Ce tu mi-ai fost alaturi.
Un suflet cald si mult prea bun
Care il simt alturi...
E ca si cand atingi un fulg
Ce-ti mangaie incet obrazul,
Secret ce-n veci n-o
Floarea noastra de zapada,
Ce acum e destramata,
Moarta inca de-asta iarna,
In gunoi sta aruncata.
Ce dreptate? Nu mai e...
Nu mai e, dar tot astept...
Nu stiu ce, dar stiu pe cine
E tarziu,
Iti amintesti cumva de o iluzie?
De-un joc de carti cu sufletele noastre
In care reguli nu-s si e confuzie,
Si totu-i guvernat de cele doua astre?
Atunci poate ca ai vreo amintire
Din jocul
Nu vreau sa plangi dupa iubire,
Nu vreau sa fii indurerat,
Ai drept si tu la fericire
Copil cu sufletul curat.
Ai vorba blanda ca o mangaiere
Si glasul pur ca de cristal.
Prezenta ta: un
Vreau sa plec, dar nu stiu unde
Vreau sa tip, dar n-am putere
Nu mai vreau sa simt durere,
Vreau sa fug si nu am unde...
Nu mai vreau ca sa gandesc
Caci pe masura ce o fac
Treptat,treptat